Modificarile efectuate la aceasta replica o incadreaza ca una dintre cele mai dificile de pana acum, datorita atat complexitatii modificarilor pe care le-a suferit, cat si a timpului petrecut pentru a le pune in practica.
O sa incep enumerarea cu cele mai simple modificari, lasandu-le pe cele mai complexe la sfarsit.
In primul rand i-am inlocuit motorul original foarte slab cu unul Guarder Infinite Torque Up, un motor high-torque cu magneti foarte puternici.
Totodata i-am inlocuit si suportul (cage) cu care este prins de gearbox, deoarece originalul avea o ureche rupta.
Apoi am cautat o solutie sa inlocuiesc cutia de carton ce avea rolul de incarcator-rezervor-de-bile, cu o alta cutie, din alt material mai rezistent. Dupa cum se vede din foto de mai jos, cea originala pe langa faptul ca era foarte uzata, era si foarte fragila. Nu pot sa inteleg de ce VFC a implementat acest sistem stupid, pe o replica ce are in componenta piese executate pe CNC, cu precizie de sutimi de mm.
Aceasta cutie contine in interior un mecanism de alimentare cu bile, actionat de un motor electric ce primeste curent direct de la tragaci, in paralel cu motorul mare de la gearbox.
In exterior cutia este invelita de o husa de nylon foarte rezistent, ne-elastic; asadar grosimea a trebuit sa fie aproape de cea a cutiei originale (adica subtire). Totodata noua cutie trebuia sa fie robusta si usoara.
Din totalul de optiuni existente, precum: metal, plastic, plexic, lemn/placaj, am ales placa de policarbonat. Celulele liniare ii confera rezistenta la indoire, totodata fiind un material foarte usor de prelucrat, cu un excelent raport rezistenta/greutate.Cu aceasta ocazie am inteles calitatile acestui produs, urmand a il mai folosi in cazul fabricarii de cutii pe viitor.
Asadar, intr-o placa de policarbonat orientata cu celulele orizontal, am masurat peretii cutiei, am taiat o fanta in dreptul muchiilor, si i-am inchis parte peste parte cu o lipitura de super-glue.
Fundul cutiei este dublu pentru o rezistenta sporita in cazul impactului cu solul; iar capacul, confectionat tot din policarbonat, este la fel de bine lipit, si are in plus niste aripi de limitare ce folosesc si ca muchie de deschidere.
Capacul se monteaza cu partea tesita inspre exterior, spre stanga, sub banda de asigurare cu velcro.
Odata rezolvata problema alimentarii cu bile, urma rezolvarea problemelor de pe partea electrica. Initial am intentionat sa montez un mosfet, cu scopul de a proteja contactul electric ce parea "special", insa sistemul electric in sine, precum si lipsa spatiului disponibil m-au impiedicat sa gasesc pozitia potrivita pentru montarea acestuia. Ulterior am intrebat la un magazin de componente electrice daca exista contacte ca acesta, si mi s-a raspuns ca sunt chiar comune, fiind intalnite chiar si la centralele termice de apartament sub denumirea de "limitator".
Am cumparat unul (preventiv) deoarece costa doar 5 (cinci) lei, si fiindca nu era capsat precum cel de la VFC, l-am si desfacut pentru a intelege modul de functionare.
In acest fel am scapat de problema tragaciului, si de necesitatea de a monta mosfet pentru a-l proteja. Pentru o inlocuire ulterioara facila, am montat papuci detasabili, astfel incat problema se va rezolva intr-o perioada de ordinul minutelor.
Urmatoarea problema cu care m-am confruntat a fost existenta unui scurt circuit in blocul-tata de contacte de pe replica. Acest ansablu are rolul de a facilita demontarea gearboxului, impartind circuitul electric in doua: partea tata include doua trasee principale diferite de alimentare de la baterie spre contact, precum si jumatatea finala de traseu de alimentare a motorului din rezervorul de bile, iar pe partea mama fiind montat traseul de la contact la motorul gearboxului, si jumatatea de inceput a traseului de alimentare a motorului din rezervorul de bile.
Un sistem complex, si mai ales inghesuit, turnat la limita intr-un bloc de plastic, care nu permite tolerante. Dupa masuratori amanuntite am aflat ca scurt-circuitul exista in blocul-tata, in contactul de alimentare a motorului din rezervorul de bile.
Aparent aceasta problema era mai veche, deoarece am observat firele de alimentare in cauza fiind zdrobite, si lipite necorespunzator. A trebuit sa dezizolez tot acel bloc de plastic, sa inlocuiesc firele si sa reconfigurez pozitia lor pentru a pastra forma initiala a blocului turnat, iar in final sa acopar blocul cu pasta epoxidica "metal lichid" de la Bison, care se usuca definitiv dupa 12 ore.
Dupa 4 incercari esuate (4 zile diferite) de a pastra sistemul original cu fire de alimentare principale in lateralul replicii, a trebuit sa-mi recunosc infrangerea si sa modific sistemul, ramanand doar cu firele de alimentare a motorului din rezervorul cu bile.
Ceea ce a facut imposibila pastrarea sistemului electric original este intersectarea in acelasi loc a sistemului electric (firele) cu sistemul de alimentare (bilele): dupa cum se vede in foto de mai jos, canalul prin care urca bilele in camera de hop-up poate fi obturat de proasta pozitionare a firelor, fapt aproape inevitabil, deoarece pozitia de montare este foarte incomoda, si presupune deranjarea involuntara a firelor din locasul lor, mai ales in cazul de fata, unde n-am putut refolosi firele originale deoarece erau deteriorate.
Urmatoarea problema total neasteptata a fost cauzata de nozzle-ul de care aminteam la finalul postarii anterioare. Am comandat 2 nozzle de Masada A&K ce aparent erau perfecte: indeajuns de lungi incat sa fie taiate la dimensiunea dorita de noi, si cu o grosime optima a peretelui in partea din fata, ce permitea efectuarea conicitatii la partea de contact cu guma de hop-up.
Surpriza a aparut in momentul in care l-am taiat la lungimea masurata cu sublerul si am observat ca nu alimenteaza cu bile. Dupa probe, demontari si remontari, am constatat ca de fapt inelul de ghidare a nozzle-ului care face legatura dintre gearbox si camera de hop-up avea rolul de prelungire a nozzle-ului, si de intermediere a jetului de aer. Deci distanta de la varful nozzle-ului pana la guma de hop-up era irelevanta; conta doar distanta dintre varful nozzle-ului retras la maximum pana la orificiul de alimentare cu bile din camera de hop-up. Logic, dar cine s-ar fi asteptat sa nu fie corelate?
O alta surpriza neplacuta a fost faptul ca exista un joc foarte mare intre nozzle si tubul ce intra in nozzle din capul de cilindru. Un joc atat de mare incat se pierde compresie echivalent a 20m/s, in principal din cauza ca nu are oring pe interior. Asadar a ramas montat nozzle-ul de AUG din plastic(?) de la Ultimate, care pastreaza o compresie buna, si cu care scoate 126m/s, cu arc M125 Element.
Din cauza ca am tot lucrat sub umbra scurt-circuitului, am montat o siguranta fuzibila in singurul loc accesibil al sistemului electric, adica pe motor. Desi sigurantele se pun imediat dupa baterie pentru protejarea circuitelor electrice, si in special a mosfetilor, eu am facut un compromis in acest caz, si l-am montat in fata motorului, care este cea mai pretioasa componenta a sistemului electric.
Totodata, ca masura de extra-siguranta, recomand cu tarie sa se deconecteze un papuc de pe siguranta in momentul incheierii jocului, pentru evitarea oricaror accidente, mai ales ca la baterie este ceva mai complicat de ajuns.
Bateria LiPo de 7,4V 2000mAh Turnigy cu doua celule separate intra la fix in tubul de sub teava externa. Atat de fix intra incat trebuie desfiletata piulita din capatul tubului, se conecteaza la replica, se introduce elementul care nu are piulita pe el, se indeasa usor in tub pentru a curba firele, se impinge usor peste prima celula conectorul si firele intermediare dintre celule, apoi se introduce cea de-a doua celula pe un sfert/jumatate, dupa care se infileteaza piulita. Toata aceasta procedura se efectueaza usor, forta nefiind necesara. In final se introduce teava externa cu camera de hop-up in locasul ei, si se monteaza capacul peste baterie.
Pentru cazurile de urgenta cand se termina bateria, am asezat in replica un cablu prelungitor lung pana la pozitia unde exista conectorul principal alternativ, pe lateralul replicii. Prelungitorul trebuie montat dupa ce se scoate bateria, cu capacul lasat liber in lateralul locasului sau.
Prelungitorul compactat a fost ascuns in patul replicii, intr-un compartiment care era nefolosit.
Dupa nenumarate demontari in care am injurat lungimea suruburilor din talpa patului, pe care trebuia sa le desfac pentru a demonta gearboxul, intr-un final am observat si eu ca patul acestei replici se scoate foarte simplu prin glisare.
Din pozitia initiala se trage inspre in spate pana se detaseaza nozzle-ul din inelul intermediar, apoi se ridica botul...
...dupa care se trage in sus, el iesind foarte usor, deoarece nu mai este tinut de nimic in loc.
Este foarte important ca cine umbla la el pe viitor sa retina acesti pasi, pentru a nu risca sa rupa nozzle-ul ridicandu-l mai intai de coada, cum este miscarea intuitiva.
Acestea fiind spuse, ii urez proprietarului la cat mai multe kill-uri cu aceasta replica superba, grea, dar ochioasa, si mai ales, bine gandita si executata din punct de vedere tehnic (mai ales acum ca am remediat micile hibe!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu